Subscribe to:
Post Comments (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
Din pasiune
Acest blog a fost făcut din pasiune şi pentru o pasiune. E drept că am descoperit-o destul de târziu, aproape de 30 de ani, dar am observat că îmi merge mâna pentru modelaj. De câte ori vedeam cercei cu floricele sau tot felul de animăluţe ciudate de pus la urechi îmi sclipeau ochii. Şi-uite aşa am ajuns să-mi fac singură cerceii care-mi plac, cu modele trăsnite şi cam lungi. Păi, tocmai în asta constă talentul meu: să fac cercei până la gât, după care cam toată lumea întoarce privirea. Nu e mare filosofie să faci cercei din lut Fimo (pentru mine Fimo e sfânt – Cernit e oribil, se fărâmiţează şi lăsat mai mult la cuptor se transformă în gogoşele negre). E nevoie de două lucruri, nu trei cum se obişnuieşte: pasiune şi răbdare.
E simplu. Iei o bucăţică de pastă albă (există şi colorată, dar prefer să o colorez după ardere) şi o modelezi până capătă ce formă vrei tu. Înainte de acest pas, adun pe un colţ de birou următoarele lucruri: un fund, adică un tocător de bucătărie, un cuţit, o căniţă cu apă, acrilice, pensulă, o bucată de cârpă, un bol în care amestec culorile, capacul de la râşniţa de piper, suportul pentru ou fiert, lac şi sclipici. Revin la fabricarea cerceilor-minune. Fac tot felul de cocoloaşe după care mă joc cu formele din memorie. După ce zâmbesc cu toată faţa şi sunt mulţumită de rezultat, pun mai multe perechi de cercei într-o tavă, pe care o bag la cuptor. O las cam 10 minute. Apoi, scot cerceii la răcit. Îi colorez (câteodată întinez culorile că n-am răbdare să aştept să se usuce), îi scot la aer, apoi îi dau cu lac şi pe unii îi dau şi cu praf de sclipici. E-o pasiune care-mi mănâncă destul timp, pe care sunt dispusă de fiecare dată să-l acord unor lucruri care mă fac fericită. Petrec de multe ori câte cinci-şase ore pe zi să modelez cercei. Mă prinde şi două noaptea cu pastă de modelat între degete. Iar dimineaţa mă trezesc devreme pentru unele retuşuri. Dar e plăcut atunci când ţii în mână o bijuterie-fantezie cu diverse feţişoare, mai ales că ştii că munca toată e a ta.
No comments:
Post a Comment